Blogul RevisTV

Un loc de ragaz...

Joi, februarie 9. 2012

Pentru o viata mai frumoasa

Priveste cuvintele si asculta culorile.


Scris de
Andrei Radu
în Zi de zi la 21:18 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Arta lui Michael Klein



Michael Klein este un pictor talentat cu o sensibilitate unică pentru natură, dobândită încă din copilărie. Crescând în Vestul Mijlociu al SUA, Michael a acordat cea mai mare importanţă rămânerii fidel faţă de ceea ce experimenta în viaţă, prin picturile sale.



După ce a absolvit liceul, a început să lucreze în ateliere din Minnesota. Aceste şcoli de studiu i-au oferit un program riguros ce a aderat la stringenta tradiţie academică franceză.



După ce a terminat studiile din Vestul Mijlociu, Michael l-a studiat pe renumitul pictor Jacob Collins. Prin influenţa acestuia, Michael s-a dezvoltat într-o direcţie unică pentru timpurile acestea.



Scris de
Paul Tomotas
la 11:07

Miercuri, februarie 8. 2012

Tunelurile dacilor



Trasee secrete şi drumuri pe sub munţi, folosite încă de pe vremea dacilor ? O simplă legendă sau … În fiecare zi, indiferent că e vară, toamnă, primăvară sau iarnă, sute de persoane vin să traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur şi simplu pentru munte, alţii vin atraşi de legendele ce cuprind întreg ţinutul Bucegilor. Iar alţii vin în căutarea comorilor rămase prin peşteri, din cele mai vechi timpuri, aşa cum spun legendele locale. Pentru că în zona Bucegilor trece un lanţ de drumuri subterane, cunoscute doar de câteva persoane, la ora actuală. În vremuri de restrişte, încă din vremea dacilor, obştile trimiteau femeile şi copiii aici, trimiteau comorile ce le aveau şi porneau la luptă împotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte în alta a munţilor.
          ÃŽn anul 105 armatele romane conduse chiar de împărat, pătrundeau în teritoriul dacilor, ocupând cetate dupa cetate. Era al doilea război ÅŸi Traian era decis ca de data asta să supună definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grăbea, preferând să construiască de fiecare dată pe unde trecea cetăţi ÅŸi castre care să asigure spatele armatei sale.
          La un moment dat, între romani ÅŸi Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, în munÅ£i, pe loc deschis, la întâlnirea a două pârâuri, s-a dat o luptă pe viaţă ÅŸi pe moarte între cele două oÅŸti. Era sfârÅŸitul toamnei. Dacii erau conduÅŸi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, după cucerirea Daciei, urma să devină primul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost îngrozitoare ÅŸi a durat toată ziua. Spre seară, balanÅ£a începuse să încline spre romani, din cauza numărului mare de luptători de profesie pe care îi aveau. La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost văzut căzând în luptă. Atunci dacii au început să ÅŸovăie, văzând în asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca să nu piardă de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere ÅŸi… armatele dacilor au dispărut în câteva minute ca înghiÅ£ite de pământ. Degeaba au trimis romanii trupe în urmărirea fugarilor. Acestea se întorceau toate cu acelaÅŸi răspuns: în faÅ£a lor nu exista nici un fel de duÅŸman…
          A urmat o pauză de câteva zile, pauză care a fost cât pe ce să salveze soarta regatului dac. Pentru că, profitând de ea, Decebal a realizat o lovitură care a rămas în analele războaielor: a încercat să mute centrul operaÅ£iunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectivă nimeni nu a putut înÅ£elege cum, în condiÅ£iile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, într-un interval de timp extrem de scurt – mai puÅ£in de 2 zile – să străbată munÅ£ii Daciei, ajungând la locul de întâlnire cu aliaÅ£ii săi ÅŸi trecând Dunărea ca să atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din păcate, în urma unor trădări din rândul nobililor daci, Traian a aflat secretul miÅŸcărilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau munÅ£ii dintr-o parte în cealaltă.
         După bătălia de la Adamclisi când fiecare dintre aliaÅ£ii înfrânÅ£i ai dacilor se retrăgeau spre locurile lor de baÅŸtină, dacii conduÅŸi de Decebal au căzut în câteva ambuscade organizate de romanii care îi aÅŸteptau în tunelurile de trecere. NeaÅŸteptându-se la aÅŸa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicite, puÅ£ini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. După acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au rămas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai târziu de domnitorii români. AÅŸa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor.
         Cei mai populari munÅ£i ai României sunt străbătuÅ£i de la un capăt la altul de treceri subterane, puÅ£ini fiind cei care cunosc existenÅ£a acestora. Despre existenÅ£a tunelurilor aveau cunoÅŸtinţă numai sacerdoÅ£ii daci ÅŸi unii nobili, aceÅŸtia din urmă cunoscând doar anumite treceri strategice ÅŸi nu pe toate. Ducând mai departe moÅŸtenirea spirituală a înaintaÅŸilor lor, preoÅ£ii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pământ, secrete preluate de preoÅ£ii creÅŸtini, paznici ai comorilor spirituale ÅŸi nu numai, ale acestui popor ÅŸi retransmise mai departe doar călugărilor virtuoÅŸi. Pentru că aici, în interiorul Bucegilor, există o parte din secretul existenÅ£ial al nostru, al românilor, ca popor.
         Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor ÅŸi a celor de după ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rând. Acolo se antrenau oÅŸtile de elită ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din Å£ara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor ? De ce nu un loc la câmpie, unde antrenamentul călare se putea desfăşura în condiÅ£ii mai bune ? Simplu. Pentru că, în vremuri de restriÅŸte, tezaurul ţării era adăpostit în tunelele din zonă, iar oÅŸtile aveau ca sarcină prioritară, paza comorilor. Mai mult, legendele locale vorbesc ÅŸi despre existenÅ£a unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat ÅŸi păstrat în zonă de-a lungul a zeci de generaÅ£ii de conducători. Se spune că fiecare din aceÅŸtia trebuia să sporească tezaurul pe durata domniei lui ÅŸi nu avea voie să folosească niciodată odoarele de preÅŸ din tezaurul sfânt. Cei care nu au Å£inut cont de asta au fost loviÅ£i de un blestem cumplit, ei ÅŸi familiile lor fiind risipite în vânt. Se spune că acest blestem a lovit cele două ramuri conducătoare din familia Basarabilor, respectiv ramura DrăculeÅŸtilor ÅŸi cea a DăneÅŸtilor, mulÅ£i domnitori din aceste familii murind asasinaÅ£i, ei ÅŸi familiile lor, pentru încercarea de a folosi tezaurul ţării în scop personal.
         ÃŽn ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efectuat măsuratori energetice care au constatat existenÅ£a unor câmpuri de forţă extraordinară ÅŸi a unor treceri subterane care traversează munÅ£ii dintr-o parte în cealaltă. Mai mult, aceleaÅŸi măsurători au arătat existenÅ£a a două treceri subterane care merg din zona Bucegilor până în apropiere de PeÅŸtera UrÅŸilor din CarpaÅ£ii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tunele mai mici sau mai lungi.
         Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tuneluri nu străbat munÅ£ii haotic, ci sub forma unor linii care configurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în MunÅ£ii Apuseni iar coada coboară până în apropiere de PietroÅŸiÅ£a, judeÅ£ul DâmboviÅ£a. ÃŽntrebarea logică este dacă aceste treceri subterane au fost făcute de mâna omului sau dacă au fost doar descoperite ÅŸi folosite de oameni? Este o întrebare la care, deocamdată nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost construit de Zamolxis atunci când Marele Zeu a decis să apere acest pământ sfânt ÅŸi pe cei ce-l locuiesc.



www.editura- foryou.ro


arhiva de mesaje http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages

Scris de
Andrei Radu
în Zi de zi la 19:57 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Arta lui Mark Fredrikson



Mark Fredrickson a studiat pictura și fotografia la Colegiul Tennessee Templem, dar în ultimii ani interesul său a migrat către ilustrația comercială. După studii, a petrecut 4 ani lucrând ca ilustrator pentru ziarul Arizona Daily Star. Astăzi lucrează pe cont propriu. Printre clienții săi se numără Atlantic Monthly, Levi Strauss, Mead Products, Omni, Random House și mulți alții.







Scris de
Paul Tomotas
în Arta si Cultura la 09:55 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Miercuri, februarie 1. 2012

Baroane

Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane...
Scris de
Andrei Radu
în Zi de zi la 21:39 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Picaturile de ploaie


                                            â€‰     Picaturile de ploaie
                                              se impletesc
                                                          atat de bine
                                                          cu un menuetto de Mozart
                                                   incat poti intelege
                                              acea tristete dulce
                                                         a femeii ne-pereche.   


 

Scris de
Andrei Radu
în Poezie si Proza la 10:27 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Iarna

Scris de
Andrei Radu
în Fotografie la 10:16 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii

Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.
- Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6000 kmp.
- Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.
- Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace .
- Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.
- Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.
- Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare.
- Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.
Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa.
Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar. Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee.
Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.
Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.
Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.
Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala.
Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole.
Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk.
Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.
In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice,astronomice si chiar juridice.
Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului, iar cuvantul de ordine este diversitatea.
2012 pe Terra
Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog!
Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv razeX).
Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre.
In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor, iar ca rezultat. nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!!
Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.
Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei, iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA , va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla).
Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba “bataia inimii”.
Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, “rezonanta Schumann” a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi. Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt doar 16 ore reale ! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avea suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga omenirea, va trece intr-o alta dimensiune !
Inca neclar?
Mai concret: 24 de ore vor fi 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista ! ! !
Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel “Punct Zero” se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Veste buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii. Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita.
Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma:
- intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
- vom depasi tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
– banii vor disparea ca necesitate;
– vom intra in Dimensiunea a 5-a;
– ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.
In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna – este semnul ca organismul se purifica):
- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
- slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
- modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.

In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducind la o crestere a celor umane.
Este asa-numita “inaltare – ridicare la Cer “, despre care vorbesc si vechile scrieri.
“Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii.
Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine.
Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.
Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular, iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.
Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:
- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.
Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa. Deci ,ce trebuie sa faci ?. Fa schimbari majore in viata ta , invata sa fi un generator de frecvente inalte (bunatat , iubire, armonie, lumina, intelegere, compasiune, )ca sa corespunzi cu frecventa Pamantului (Mama Gee) care deja a inceput ascensiunea spre dimensiunea a 5-a.
Scris de
Andrei Radu
în Zi de zi la 00:03 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Luni, ianuarie 30. 2012

Plecare

Scris de
Andrei Radu
în Fotografie la 22:42 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Ger

Scris de
Andrei Radu
în Fotografie la 22:39 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Primavara

Scris de
Andrei Radu
în Fotografie la 22:30 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Exagerare

    


                                              Cumplit dor toate colturile noastre
                                                                              cand peretii se cojesc;
                                                ne uitam neputinciosi
                                                la tencuiala de pe covor
                                                                                   si plangem var aprins.            

Scris de
Andrei Radu
în Poezie si Proza la 21:53 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Zambetul arlechinului

Priveste arlechinul,
              priveste in trecut,
la stafia unui sentiment interzis
la fantoma unui zambet -
                                           al ei.
 
Nascut arlechin
a trisat -
              a iubit pe ascuns
anotimpuri, cu ploi, cu soare, cu pasiune -
-           a suferit cu masca
pe scenele lumii, in casele oamenilor,
             in camera lui.


Nu l-au vazut
         suferind
            iubind
             fericit;
   nu au vazut


zambetul arlechinului.


 

Scris de
Andrei Radu
în Poezie si Proza la 21:48 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Comparatii sentimentale pragmatice

Plangi.

Ma asculti cand iti povestesc
viata mea anterioara.

Liniste.

Iti cobori privirea spre 
              focul din camin,
apoi revii in ochii mei:


„Eternitatea este doar o secunda
                             pe langa clipa
pe care tocmai ai distrus-o.”  


 Razi.

„Avem atatea eternitai si clipe de trait
                                         incat
sigur ne vom plictisi.”


 


 

Scris de
Andrei Radu
în Poezie si Proza la 21:15 | Comentarii (0) | Referinţe (0)

Fabrica de inimi

Perna tare ii strivea barba nerasa de cinci zile intepandu-i obrazul, dar pe Darie nu-l interesa – el numara colturile camerei.
            Fuma si numara – intins pe pat.
            Erau patru colturi sus si patru colturi jos si patru colturi sus, le numara pe rand. Intai erau cele de sus apoi cele de jos, de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga, uneori numara chiar si pe diagonala.
            Fuma si numara – intins pe pat. Stia ca sunt opt colturi, dar el, Darie, le numara la nesfarsit – cateodata se incurca intentionat si incepea din nou de la zero.
Niciodat insa, absolut niciodata, nu incepea numaratoarea de la colturile de jos: era o regula de baza a numaratorii, de fapt era singura regula.
             ...43, 44, 45, 46, 47, 48, 49...se opri cu privirea fixa asupra unui colt de sus – se gandea la Maria, si cum incepuse totul, prima dimineata inmpreuna, despartirea, toti acei ani – acea parte a vietii lui cu Maria.
            Intins pe pat Darie nu mai numara, doar fuma.
            Isi desprinse ochii de coltul camerei si privi imprejur, nimic nu se schimbase, doar Maria nu mai era acolo. Se intoarese la coltul unde ramase cu numaratoarea si incerca sa se concentreze in continuare.
             1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9..., din nou acel colt.
            „Poate uitarea sa fie mai lunga decat iubirea? Poate pentru unii. Si pentru ceilalti ce ramane? Sa vedem: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7... se opri din nou. Privea in gol.


„Durerea, da durerea, e mai lunga decat uitarea. Durerea nu trece, doar ca te obisnuiesti cu ea.”


Darie isi aprinse o tigare si incepu sa numere din nou colturile camerei – era linistit. Fumul de la tigare se ridica, usor dar sigur, spre tavan. Jarul de la tigare avea un traseu bine stabilit pe care il parcurgea la intervale relativ egale de timp.
            Darie strivi tigarea in scrumiera coborandu-si in acelasi timp picioarele din pat. Privi peste umar in directia ferestrei – afara incepuse sa se lumineze usor. Impinse puternic cu podul palmelor in muchia de la pat si se ridica din pat indreptandu-se spre fereastra. De la etajul sase, de la acea fereastra, a urmarit primul rasarit de soare impreuna cu Maria.
            â€žDragostea este o usa pe care o vom deschide impreuna”...era un vers dintr-o poezie nord-americana, dar nu putea sa-si aduca aminte cine a scris poezia, nu-si amintea poetul.
 Darie era linistit.
            Mai avea trei ore pana sa plece la birou. Isi aprinse o tigare, se intinse pe pat si incepu sa numere:
            1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17....


Continuă să citeşti "Fabrica de inimi" »
Scris de
Andrei Radu
în Poezie si Proza la 08:49 | Comentarii (0) | Referinţe (0)
(Pagina 1 din 2, în total 18 însemnări) pagina următoare »

Calendar

Înapoi Mai '12
Lu Ma Mi Jo Vi Sb Du
Duminică, mai 20. 2012
  1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31      

Căutare rapidă

Arhive

Categories


Toate categoriile

Administrare Blog

Deschide ecranul de autentificare